mă țin de marginile mormântului și râd
privind cum îmi săruți palmele cu bocancii
îmbrățișare răstignită-n perfuzii itinerante
balet al trupurilor coagulând
viața și moartea într-o minciună
culeg cu buzele lacrima unui sfârșit impotent
izbind albia rece a posadei alegerii
prins în insectarul unor drumuri fluide
amestecate culori în exil prin fântâni părăsite
depărtarea ascunde farmecul nopții
ce nu și-a dobândit încă spaima de zori
precum iubiții căutându-se printre lei
martirii risipei cu buzele îngânând psalmi

te sărut cu patima arcașului admirând saltul inutil
al felinei ce crede până la capăt în puterea instinctului
îmi caut odihna în camere circulare cu flori
zâmbind armonic între cuante de frunze
îmi spun că inima nu e ficat să se poată regenera
și nici măcar Prometeu nu va putea dormi vertical
în patul nostru nupțial desenat cu graffiti
pe zidul plângerii de la o vreme toate făpturile
mi se lipesc de piept port sufletul
într-o pungă ruptă pe o stradă asfaltată
cu papuși mutilate și ochi de păun
nedorit ca un porc în farfuria profetului