Dați acestor fii de Dumnezeu
Oameni -
Cultură!
Faceți din arta neamurilor
O simfonie a vieții...
Prea se moare la nevreme
Cu viața trăită la intamplare,
Prea sunt patimile necunoasterii
Prilej de galceavă...
Prea multă ură curge intre noi
Necunoscuți frați
Ai aceluiasi Parinte
Pe care l-am numit fiecare,
După cum ne-au fost drumurile,
Timpurile,
Popasurile...
Hai sa reinventăm
Iubirea aceea:
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuți",
Incercand a ne minuna
De frumusețea
Artei, culturii neamurilor
Fraților nostri intru Divinitate,
La ce bun să ne aruncăm in moarte
Cu o viață netrăită?
La ce bun
Atatea arme, atatea razboaie,
Cand cu totii avem
Parinti si copii?
La ce bun atata potop de lacrimă
Cand Noe nu se mai naste
Pentru o ultimă arcă?!