Coboram scările blocului cu patru etaje
mi se păreau infinite
cu mirosul acid de ruină și șobolani
întins pe bucata de cârpă la ușa de lemn a vecinului
vagabontul mut se adâncise de mult în lumea visului său
încălzit la picioare de un câine

L-am atins
cu inconștiența
unui curios
am vrut să îi simt tremuratul
de inimi
în schimb auzeam glasul său viu-
cântec nocturn
a tresărit în somn
a pace

Dincolo de lumină se așterne întunericul
fanta prin care văd toate acestea
se ascunde în buzunarul vagabontului meu
la piept
apăsând respirația lui sacadată
cu murmur oftat:

agonia unei păsări colibri
bătând aerul cu aripi fragile
să alunge duhurile rele