Feerice ganduri se-abat peste noaptea
din noi; ocolim reciproc
aceeasi alee, aceeasi moschee,
aceiasi ochi frusti nemarginiti
de dor...Domol inchinam
aceleasi rugi oxidate de ploi-
le-aruncam in noroi si plecam,
amandoi. Rataciti strigoi.
Distante voite cu ziduri impartite
de un pretins soroc
Impart amintiri, zambete si ploi
in doi. Se scurg turturi reci,
se desprind cristale verzi, cad...
Stropii sar. Orasul doarme ud
Acoperit de alb pur
Iar noi...noi suntem gri
Si reci. Cerul ne ocoleste