Uneori da, am putea trece împreună
Prin poarta singurătății
Spre țărmul acela unde răsăritul
Mai așteaptă să îngenunchem
Culorile palide ale amintirilor noastre

Alteori nu, nu timpul ne călărește frica
Într-o goană nebună spre nicăieri
Noi înșine nu știm ce să facem
Cu atâtea vorbe care ne-au rămas de prisos
Lângă turnul uitării - afară.