se desprind din mine clipele unei povești spuse la gura sobei
unde pădurea trosnea sub focul ce-nlănțuia
dans fecioresc
prins de jar
...doar lemnul uscat
dintr-o lingură bătrână
tăcea

atunci
nu înțelegeam oftatul aluatului
când el își cutreiera amintiri
din lan despletit de vânt
și își plângea fecioria pierdută
pe sub petale de maci
... doar mâinile bunicii căutau
nu știam ce
prin suflet de grâu stropit cu apă

își cânta stelele ce o chemau
în lanul cerului

acum visele își caută drumuri
și pleoapele îmi refuză somnul
nici nu cânt
nici nu caut
doar trosnete se aud
din oasele-mi pădure

jarul e acum cenușă
vatra de piatră
în ea
povestea o poartă