în palme sticle ne-au bătut poete
pămantul ne-a băut amestecat
din tine boabele de rouă veche
din mine mustul încă necântat

oțet ne-au pus la setea de cuvinte
în loc de buze muște ne-au crescut
duhnea sub carne cerul de otravă
iar gura ca o piatră de mormânt

în spate te-am cărat pân-la răscruce
târât printre gunoaie printre flegme
în coaste nimeni îți făcea un semn
în trunchiul spart în mii de lemne

altarul cerului cu lumânări aprinse
trosnea și își zvârlea sfinții în gol
podelele se încâlceau în barba
cazută peste pieptul nostru gol

doar ipocriții au să-și rupă haina
pe care noi am dăruit-o la sărmani
băiete înc-un rând de cioburi
în palma care n-a gustat din bani

apoi vă strângeți împrejur că noi
ne vom lăsa târâți fără de plată
și nu plecăm și nu plătim
minciunii nebăute niciodată