orele se ascund în alb
ploaia își poartă hergheliile
nesomnului fierbinte
pe nesfîrșitele stepe ale trupurilor noastre
nestinse furtuni macină prăpăstiile tăcerilor
dintre ce a mai rămas și ce nu va putea niciodată să fie
am vrea să eșuăm
într-o moarte a limitelor
pe un altfel de țărm
destrămați în sufletul dimineților
de fum