te-a asteptat campia si teiul te asteapta
cu boarea lui de vara alunecand usor,
si vantul cu-a lui aripi, izvorul cel cu dor,
sub cerul fara margini sa colindati in soapta

dar tu ai stat acasa, o gand ametitor,
n-ai vrut sa vezi livada cum este vara coapta
si n-ai vrut sa vezi iara cum sta la soba moarta
ci te-ai inchis cu cheia la mine-n dormitor

tu gand pribeag, hai du-te si lasa-ma ranit,
colinda, joaca, zburda, de ce ma chinuiesti
aceasta mi-e dorinta sa stau iar parasit

degeaba-mi dai tarcoale, degeaba ma feresti
de poza de pe masa cu chipul neclintit
stiu foarte bine ca si tu o iubesti!