micuța mea
Venus
coboară pe scări
picătură
cu
picătură
aproape invizibilă
lumina
o atinge
apoi
se sparge
în mici
stele
întunecate
atâta frumusețe
mă simt
păgân
când te iubesc
fără milă
te rog
dezbracă-ți ochii
vreau să privesc
eretic
sânii ochilor tăi
mâinile ochilor tăi
buzele ochilor tăi
ochii ochilor tăi
spune o vrajă
spune o vrajă
din nou
o viziune
arde
încă o gaură
în acest suflet
infestat
de prea multă
frumusețe
în ruină
căutăm
cu o lumânare
harta dorinței
nu găsesc
decât
o lipsă
acută
de tine
micuța mea
Venus
aici
afară
nu există decât
sinucideri
noi
nu mai suntem
“aici”
de mult