curg lacrimile pietrelor
printre dune de nisip abia inaltate in vint
dospind in amiaza umbrele norilor
peste roci fierbinti
arsita zilelor imbraca forme hilare
spre care batrinul pasea fara a sti
incotro va bate clopotul
ce simplu ii era sa moara
printre colinele neinsufletite
fara apele zeilor aproape
cu sete devorindu-si sufletul
blestem al ancestralilor demoni
numai tropotul zorilor
asurzea infintul
batrinul zacea impietrit
privind ultima oara
piramida cararilor spre lumina