Creatorule, de mână te țin și uit
Că ești mare când mare sunt eu
De fac ce tu faci am să repet
Prin lume rotirea de bine cu rău

Alerg lângă tine sau stau într-un loc
Și vieți nedeschise de statice porți
Le cânt resemnat în vers apostat –
Schimbarea de lume e veche în sorți

Ești ceea ce sunt fiind un prezent
Ce sufletu-și toarce din carne și os
Ca nimeni rămâi când eu voi muri
Dar cu numele-ntreg de sunt prețios

Tu treci pe oriunde o lume te cere
Iar clipa ei te va menține prin ere.