Ascult numai de mare. M-a convins din reclame.
La tot pasul o privesc în acvarii. De fiecare dată
Intră în joc. Îi place să râdă. La început mă privește
Cu peștii. Cu cei din alimentară, din chiuvetă. Cu cei
De sub lama satârului. Are privirea aia nedumerită,
Cu o aripă ruptă-n cot. În aceste condiții în care
Îngerii lor trăiesc pe fundul oceanului, ce dracu caut
Eu aici pe fundul cerului, mă întreabă.

Îi construiesc
Cinematografe în aer liber. Să mă vadă mai bine
și să mă înțeleagă. Dar asta nu e tot. M-a privit
și din ciorbă. E din ce în ce mai atentă.

Acum mă urmărește plimbându-mă.
Mă vede prin peștișori de aur, prin
Sirene, prin eroi, prin himere. Face studii
Pe aură.

Privirea i se amplifică cu înecații
De la știri, cu vapoarele scufundate,
Cu stelele înotătoare și capătă dimensiunile
Lucide ale frigului.

Când plâng îmi educă lacrimile
Ca o lacrimă mai mare ce e.
Când valul valsează cu vala, îmi
Învață inima să danseze.
Acum dăm spectacole împreună.
Spectatorii privesc.
Privesc cum marea mă privește cum
Privesc că marea mă privește cum
privește.