ar trebui să vă povestesc despre scorbura
în care s-a sălbăticit primăvara
a fugărit-o un vînt fără căpătîi un hoinar
s-a ascuns acolo a făcut un copil
din flori de mai cu dinți de zăpadă
într-o zi de sfîntu' ilie
norii se frecau cu burta de pămînt
pruncul i-a mușcat a sîngerat ploaie și piatră
l-a dojenit apoi trupeșa fată
a coborît din ascunzișul ei
femeie frumoasă ca vara
și-a spălat fața și ochii
s-a măritat pînă seara
cu un om venit pe un cal
a plecat pînă dimineața și nu s-a mai întors
ne-a lăsat mirosul de regina nopții
și o scorbură în care doarme uneori vîntul
atît de singur și la fel de hoinar