m-am separat de creier
înnădindu-mi spinarea
de tulpina viselor tale
care crește în prelungirea
gândurilor mele
ce se îndreptă spre cer.

m-am separat de glas
înecându-i răsuflarea
în inutilitatea cuvintelor
ce mustea în intimitatea
germinării șoaptelor
în scurtul timp rămas.

m-am separat și de trup
spânzurându-mi-l
de creanga sufletului tău
pe al meu umplându-mi-l
cu tot ce-i bun și fără rău
și mă separ de tot și erup !

de tine nu pot să mă separ
fără tine sunt nimic
fără tine sunt incomplet…
într-un univers aritmic
vopsit neglijent în violet
unde sparanțe nu apar …

dar tu mă naști încă odată
din nectarul tău divin
ce picură din buzele florilor
stropi ce trec prin mine lin
și mă umplu de iubirea lor
ce nu va muri niciodată …