Corabia sperantei s-a naruit iubire
Ce trist, ce sumbru, ce catastrofal!
Caci ne-am lovit si noi in cruda ei ciocnire
De coltul aspru-al stincii, de creasta unui val.

Ti-am repetat cu lacrimi , sa te intorci-napoi
Sa dam iubirii dreptul de-a ne robi din nou
Sa fim din nou in lumea tacuta doar noi doi
Sa fiu ca-n vremuri vechi, numai al tau "erou".

O gelozie muta iti umple-acum privirea
Sa inteleg de ce? Nu vreau si nici nu pot!
Ti-am declarat deschis de mii de ori iubirea
Iar ca raspuns gasit-am doar tristul tau "nu pot".

Si-atunci de ce iluzii? De ce iar ratacire?
De ce alergi intruna pe creasta unui val?
Ti-am dat poate sperante , ti-am oferit iubire
De ce-am lasat corabia s-ajunga iar la mal?

Te las acum iubire cu visurile tale.
Pluteste lin in viata creaza-ti un nou drum
Concluzia-mi e simpla si-n urma-i numai jale
Corabia sperantei s-a scufundat acum!