Albinuță, albinea
Unde ești tu, draga mea?
Soarele rotund și mare
și de moravuri usoare
Cuibul ți l-a încălzit
și pe tine te-a trezit.

El afară te-a chemat
și cu tine s-a jucat.
Pentru dânsul ai dansat
și cu aer ai brodat.
Broderie de mătase
Pentru florile frumoase.

Dar de tine a uitat
Soarele înfumurat.
și-ai căzut ca o mărgea
Pe plăpumioara de nea.
Albinuță, albinea
Unde ești tu, draga mea?

[Stai acum și-ți plângi viața
ce te părăsește încet.
Pe deasupra trece cioara
care croncăne grotesc.
Bocancii mei ronțăie
Zăpada pe care-ți dormi somnul.]