E casa mea-ntr-un munte așezată
Cu teancuri de speranțe în antreu
Iar când la poartă fulgeră și tună
Ca un nomad mă mut din locul meu.

Mai am o casă vis-a-vis de râuri
Acolo mă găsiți pe inserate
Când fug de praful învrăjbirii noastre
Să-mi curăț gândul negru de păcate.

Și-apoi mă culc pe patul meu de frunze
Sub un stejar ce mi-e și trup și rug
În care-am să cioplesc de-o fi nevoie
Cuvintelor ucise un coșciug.