păzesc
leșul dumnezeului tău
să nu-l scuipe
cu viață
animalele sfinte

port încă
din obișnuință
păcatul și vina
cicatrici atavice
pe un trup devorat
de semne

văduva își caută mortul
în prăpastia cărnii
undelemn dizolvat în sânge
ca o limită circulară

numele tău
precum o durere
înaintează metodic
spre capilare
îmi închide ochiul
pecete labirintului risipit