Sunet de stele
Macină inimi
Ochi de sepală violetă
Nici gândul însuși
Crochiu de ceruri
Nu se repetă
Zâmbet de piatră
Lacrimă verde
Se tolănește clătinat
Se schimbă cerul
Se schimbă omul
Și universul e mâncat
O bucată cade în centrul
Universului mai mic
Ce vrea să se nască
Albeața laptelui
Caii Lactee
A început să se-nroșească
Sângeră cerul
Sângeră omul
Sângeră visul unui adormit
Torent de lacrimi
Un(i)vers îneacă
Născându-l mit
Stea lucitoare
Gâdilă-mi talpa
Căci sunt sătul de infinit
Prea greu e timpul
Prea grea e clipa
Unui etern fiu adormit