înghite-mă în culoarea ta nenăscută
entități transparente se înghesuie mereu în argintul meu
ca după un război civil în propriile artere
negreșite, lovite de hematiile mele metalizate
veiozele își ascund îngerii în zăpadă
lumânări cu limba scoasă
la trecătorii din axonii mei intercostali
își îngheață clipirea sub covorul de duminici șterse în iarnă

ele nu cred că dragostea nu se vede decât îmbrăcat în solzi de cireș

de când am mirosit lumina m-am simțit roșu
purtat pe valuri de-nserare corbi albi
morgane ivite de sub cearșaful de dimineață
cu unghii în loc de țurțuri
răscolesc cana cu neuronii mei în căutarea dragostei
fără a ști că iubirea e plinul buzunarului stâng după ce scazi curcubeul