la capatul luminii era un spatiu
in care se inghesuia toate
zbateri, emotii, culori, vii
erai si tu
cu linistea rasucita porumbel
peste zvacnirile mele

odata se vor implini cuvintele
ce nasc si azi caderile
in genunchi ale cerului
pentru noi, cei uitati sub lumina
atunci topirea mea in tine
va fi ca un tremur albastru
din doruri prelungi

acolo, unde lumina salasluia
intre mine si tine
cu noi peste ea
era capatul din care
nasterile scobesc vise
in cotloanele desfrunzirilor
eram tu si eu ca o taina
dansandu-si nuferii
printre noi cu iubire

acum e mai alb
s-au stins caderile
in miezul tacerilor
si crestem fior
din care lumea ne bea
cu setea haului de lumina
acum se numeste aripa,
falfaie viitorul cu gust
de icoane-ntre noi
si ne golim de soarta .