Minuni s-ar cere multe - eu unul n-am sa starui -
prea rar se implineste un vis de sarbatori …
Dar adune-o pereche de aripi fiecarui,
ca sa mai dam o raita prin stele, uneori.

Sa umplem orizontul, cand ziua sta sa vina,
un fosnet lung de stoluri spre zare sagetand,
semn ca se-nalta liberi, ca vulturii-n lumina,
copiii si stapanii intregului pamant.

Imensele penaje calite de furtuna,
sa naruie zagazuri si sa despice drum
prin vesnica pustie dintre pamant si luna,
si sa se-ntample-aceasta minune, ca si cum

te-ai duce dupa apa sau ai citi o carte …
In statia din Cosmos, la strung sau la birou,
sa dainuie in tine vibrarea fara moarte,
chemarile de aripi, cu infinit ecou.