fericirea nu există
zice un doctor de cai
care imi smulge potcoavele
una cite una
in penumbra dormitorului meu afumat
tapisat cu postere Greta Garbo
pe toți cei 9 pereți ai cubului rușinat de goliciune
pus ca să fie mai multă prezența feminină
ca să dau mai multe roade
să fiu iubit in zilele de vineri făra ploaie
sau măcar de ziua independenței
cind cer să mi se aducă și mie
un pahar cu vise fumurii
cristale de import
dar nimeni nu imi dă iluzia vieții
nimeni nu are nevoie de elucubrațile
mele de arlechin trist

și asa stau umil sub covorul gros
respirind praful pașilor altor amanți
ce plecau satisfacuți, parfumați și eliberați
aruncindu-ți la plecare
o floare albastră
și o invitație la ghilotină..