M-am dus complet...
Te vreau ucis,
mai mort decat voi fi eu vreodata,
niciodata...
Te urasc cu atata pofta,
cu atata sete
te ucid
si te las incaltat
cu o pereche de ghete negre.
Nu mai suport
sa te vad zacand pe podea
asa ca te tai
in 16 bucati.
Cat imi place sa ma joc,
sa te privesc asa neputincios!

Nu!

Ma tezesc privindu-ti
ochii profunzi si tristi.
Ma pierd...
Nu mai suport!
Ma inec in propria-mi imaginatie bolnava!
Imi era dor...
Acum mi-e frica!
Vreau sa ma omor,
sa ma impart in 3,
sa am intr-un picior
o gheata neagra,
si-n celalalt
la fel.
Nu vreau sa te pierd!
Liniste.
Am amutit un moment.
Tu razi.
Eu...
nu mai stiu ce mai fac.
Incerc doar sa-mi eliberez creierul
de stransoarea nemiloasa a nebuniei.
E necrutatoare cu mine.
Imi mangai parul,
te musc de mana blanda,
las sangele sa iasa...

Stop!

Ma trezesc in fine la realitate
si iti zambesc.
Te strang in brate,
dar tu ma impingi si pleci.
Te intorci doar sa-mi arati
nesiguranta din tine.
Esti ingropat in minte mea,
in celula cea mai izolata.
Mai arunc o lopata
de pamant
sa te ingrop si
sa te uit,
dar mai adanc patrunzi,
si cad mai repede
in palmele disperarii.
Din nou,
nu mai sunt eu...