tot stau și mă învârt în jurul cozii ăsteia
la o țigară black stone de cireșe cam scumpă
dar eu aș zice că merită fiecare bănuț
câștigat sine qua non cu sudoarea frunții
coada stă și se învârte în jurul meu ca un giulgiu
(imphotec imphotec sau căderea în piramide)
la o viață care nu spune mai nimic
și se uită ca vițelul la poarta nouă
că la poarta șapte era un lacăt pus și bodyguarzi
cu și fără filtru oedip nu a mai fost niciodată
lipit la loc pentru unii există isis
pentru alții nici măcar aracetul
și stă și vorbește singur de capul lui
fără trup fără trup fără trup

aurul e totuși un metal rar și prețios
pentru că se poate alchimic obține din te miri ce
mirarea a fost de altfel și la rădăcina filozofiei
spre coroana ei a fost heiddegger
și apoi nu a mai fost nimic da-sein sau nu-sein
tot un drac nu mai poți avea încredere în nimeni
doar nietzche a intrat în istorie cu mustața sus
oxigenul începe să fie din ce în ce mai rar pe aici

eu mă gândesc să mă țin cu ambele mâini de ontologie
ca și cum m-aș ține cu ele de cap
nu mă doare oricum nimic dar mi se pare
că putem să mai salvăm totuși balenele eșuate pe plajă
măcar atât măcar atât să nu eșuăm lamentabil
pe secolul ăsta
ce vine o singură dată și ține doar 100 de ani
am mai spus într-o viață anterioară
cea prezentă rămânând implicit posterioară
și explicit implicită

există cel puțin o sută de specii de eu
dacă nu se iau în calcul și dialectele