Prin mâna mea cea dreaptă
trecută a rămas
o coardă de chitară,
cântandu-și încă tainic
cântecul cel stângaci...

Cerându-ne-ndrumare
un ceas s-a rătăcit,
în cerc el se învârte,
iar timpul îl urmează,
urlând c-a amețit!

O lacrimă de piatră
zdrobită de o geană
încremenita toată
pe-o gură ce-a ajuns
să tacă fără sens.

O mâna de aluat
fuzionând cu trupul
iubitei, ce odată-i
spuneam că e a mea,
n-am copt-o niciodată

În umbre-o rădăcină
în rădăcini o umbră
stăpâna doar pe tine!
alta nu mi-am găsit
deci tu-mi rămâi!

O rază sub un picur
ce rătăcit de ploaie
petalelor din tine
le-a adăpat ființa;
ai strălucit în beznă...

un picur dintr-o rază
ce ai atins un nor;
și-acum, roșind în ploaie
ai luminat pământul;
îndat' ai răsărit!