înălțam un castel în apă
adânc și fără intrări interzise
mișcat uneori spre valuri uneori spre vânt
lua aceeași înclinare a sufletului
în loc de ferestre ochi de mare
praguri simple încrengături de coral
și nici o scară-n spirală



în salonul regal aceeași meduză
împrăștie cerneluri fără volane
scrijelind lumea oamenilor albaștri
întâi prin peșteri subacvatice
nemaiștiind unde-și începe fiecare
castelul fără ieșire
al sufletelor goale



mult deasupra cerului oamenilor
dincolo de nisipuri
nu exista alt pământ nici alte ape
o singură plăsmuire pe linia închisă
a orizontului privirii
unde realitatea are același contur
al castelelor mișcătoare