lipsesc o vreme
mă cam plictiseam lângă tine trebuie să știi
spune omul meu drag adept al ideilor pure
tu și teama ta de marile înălțimi
ezitările și răscrucile tale de fiecare zi
acum chiar mi-e dor de aerul tare de sus
superbe imagini
toată chimia asta a stărilor tale
plouă...mi-e iubire...mi-e dor
mă trage înspre teluric
ciudată gravitația trupului tău vreau să mă desprind
pari predestinată acestei captivități
mereu te oprești la visare

mă oboseam să-ți arăt și altceva
calitățile sonore ale timpului de exemplu
dar niciodată nu ești suficient de atentă
mai spune omul meu drag decupându-mi simplu
chiar miezul făpturii
între timp ține-te de secunde de lucrurile mici
altă cale nu văd
și nu mai crede atât în mine