azi noapte am avut o mie de ani iar casele
pe case crescuseră șesuri
cărări printre oglinzi
nicăieri nu puteam vedea decât propriul meu
al naturii
al stângăciei apei de munte
sau al limpezimii

sau al nostru

nu mai era nevoie de nici o dovadă
numele lui strauss schiopăta sânge pe buzele mele
calendarul se ofilise în perete duminica
fiecare fir de iarbă citea lumina cu ochelari
cerul parcă nu mai era o petală
cerul parcă era trei petale
cenușiu galben și bătrân
și dintre toate, da, dintre toate
numai tu mai erai
floricică
albă

și a mea