Dacă ți se rupe craca,
(Căci se clatină se pare)
Vezi în pomul ăsta mare,
Babuini ce schimbă placa,
Și dansează în neștire,
Perinițe cu domnițe,
Fără rujuri, doar blănițe,
Bucurîndu-se de faptul
Că ești tu accidentatul...

Atunci stă cuminte dracul,
Căci de Babuini, Macacul,
Se ascunde cu o frunză,
Găurită ca o brînză,
Și tot strigă fără stare:
"Haide Babuin Cutare,
Mai plimb-o și tu puțin,
Că nu-i miere și nici vin,
Și mă murdărești pe blană,
Blana mea canadiană!
Ca-n mișcarea browniană
Să te miști! Să prindă ș-alții
Ale tale decorații,
De steluțe-constelații!"

Dar spre vîrf, un Babuin,
Amuzat de al tău chin,
Strigă tare, tot la tine:
"Stai Macacule că vine,
Una, ce e chiar mai mare,
Căci m-am constipat de soare!
Să te ții vîrtos de cracă,
Fiindcă-i steaua ce te-mbracă
De la cap pînă-n picioare,
De idei înălțătoare!"

Macacul, în sus se uită,
Vine pleașca aurită!
Vrea să rîdă...dar nu-l ține,
Vede dosuri roz, preapline,
Multe, precum frunza-n pom!
Þipa Macacul în barbă,
Tot făcîndu-și limba coarbă:
"Lasă, că mă fac eu om,
Și mă dau jos, sub copac,
Să vedeți atunci ce-i fac!"