Culcat la capătul unui pat de pleoape
șterse de lacrimi ce au fost și-au să vină
cu același anotimp al plânsului de mov...
aștept...

Curg nori pietrificați în cuvinte dematerializate -
Pereții lăcașului nostru s-au topit în cântecul
unei vâltori, curgând cascade peste rânduri albastre
Cui să te dau! Cui să te am? Cui să te doresc!
visez...

Stare de doi despărțiți de rutina unei dimineți în care,
(ca) întodeauna, soarele a mai răsărit o dată doar ca să apună...
obosit...