pe undeva prin labirintul
spațiilor tale
se gudurau feline
te mestecau trup cu iarbă
te-mbucau cu săruturi celestine
și roș-verdele te îmbrâncea
dincoace
te purtau la braț corăbii
îmbrăcat până-n brâu cu mare
asudai pe-un val glorios
te-ntorceai în lemnul cabanei
precum lemnul viețuind
așteptai să te-nsorească
franc și doritor
negrul în alb
și toate nu le clipeai odată
când pașii bulversatei amieze
te călcau
e o nouă trecere auzeai
însă mai încolo
în colțul străzii
orbii
revopseau o zebră