Mamă, iartă copilul ce te privea rebel
neînțelegând dojana, dar vezi
în lumea copilăriei mele nu era loc de adulți
doar de povești, păpuși și de-ai mei camarazi.
Nu știu când fire albe de păr ți-au încununat anii
Prinsă-n jocuri de demult în ore nesfârșite de vară
Iartă copilul ce n-a văzut mâini aspre de muncă
nici ochi înlăcrimați nici ridurile adânci
nici anii ce-au trecut, cu ei povara...
Spune-mi, mamă, unde s-a dus copilăria mea
și tinerețea ta, de ce în locul tău zâmbesc
fotografii îngălbenite și unde l-ai lăsat pe tata
Mă iartă pentru ignoranța de copil și pentru
veselie când sufletu-ți plângea dar vezi
eu am aflat al mamei dulce chin
când mi-am ținut întâia oară pruncul
ce-mi căuta cu sete sânul- i-am dat pe loc
viața mea...
Mamă, iartă copilul de altădată pentru zile lungi
de vară, pentru clipe de așteptare, pentru haine
murdare și genunchi zdreliți dar vezi
azi m-am vindecat de copilărie...