te-am simțit mirosind a iubire clocită
în mintea ta de o lună sau două
tocmai de atunci când ploua în sufragerie
de la sinuciderea neintratei la facultatea de medicină
mirosea tare
deși channel stătea călare pe tine la fel de posesiv
ca acela cu care ai fabricat izul mizerabil al trădării

te-am simțit
dar am rămas la fel de tăcut
și lacrimile te-am mințit că sunt din tavanul
pe care încercam deunăzi să-l cârpesc
să nu mai picure peste busuioc tocmai când ne spune
cum va fi mâine pe strada de care eram atât de mândru
că locuim amândoi cu un scop anume

am tăcut și am înghițit chiar și o bucată de lavabilă
uscată până mi-a venit ideea să dorm pe balcon
măcar să fiu mai aproape de moarte
dacă peste noapte nu voi mai putea să mai plâng