mai albă decât echilibrul
și mai ascuțită ca tăcerea
luna taie un nor
și numără picăturile de ploaie

eu în curte
atins de aripa curiozității
o urmăresc să nu greșească
la numărare

tu în casă
locuită de singurătate
privindu-ne de după perdea
te închini

iarba șușotind
ne arată obrazul