Închiriasem un stand
Unde vindeam adevăruri
Pe monezi devalorizate,
Până mi-au descoperit surplus la inventar
Și am fost condamnat
La o mie de ani
Libertate.

Pentru că delapidasem
O noapte cu lună,
Făcând contrabandă cu sentimente
Și provocând în suflete inocente
Confuzie,
Am fost condamnat la
Deziluzie.

Apoi am evadat din realitate,
Scormonind cu nesaț
Cărările zeilor.
Dar cineva s-a strecurat
Între vis și speranță,
Către ștrangularea ideilor.


În lipsa mea,
S-au înfrunțit cățeii,
Iar târfele
Și-au schimbat podoabele din hârtie creponată,
În aur masiv.


Când m-am întors,
Era prea târziu
Ca să fi murit.


Am încercat să iau viața
De la început
Și am aflat că deja mă născusem
Prea devreme.

Am încercat să cultiv adevăruri
Dar semințele erau impurificate
Cu lozinci.

Am incercat să iubesc
Dar confundam iubirea
Cu politica demografică.


Nu mai e loc pentru mine
Printre culpabili;
Acum pot aspira la scaunul
Prezidențial.

Grindu, 1986