O, Africa! Tu mi-ai intrat adânc în sânge.
Când mă gândesc la tine,
simt cum totul în jurul meu se frânge.
Tu mereu ca amintire pe inimă îmi apeși.
Iar din al meu suflet nu cred că ai să mai ieși.

O, Africa! Tu continent cu atâtea lucruri stranii
și tot atâtea avuții.
Tu pentru acestea ți-ai făcut de multe ori dușmani.
Popoare de cuceritori ce au dorit să vă devină suverani.
Prin răbdare si voință ți-ai schimbat în timp stăpânii.
Cei ce în trecut vă tratau precum și câinii.

O, Africa! Continent cu o cultură atât de minunată.
Și la tradiții ești încă foarte bogată.
Ai pământuri multe și de Domnul binecuvântate.
Locuitorii tăi din naștere posedă o deosebită agilitate.
Din păcate au în sânge multă, multă agresivitate.
Dar la cât și câte au suferit, nu poți uneori nega acel spirit de dreptate.


O, Africa! Cu pământuri atât de roditoare.
Tu ai nevoie de timp pentru această așa zisă adaptare.
La tot ceea ce omul alb numește schimbare.
Tu n-ai nevoie de acest așa zis modernism și pragmatism.
Deoarece acestea în timp îți vor distruge orice urmă de altruism.
Trebuie să lupți pentru a ta cultură și al tău naturalism.
Încearcă pe cât poți să îți mai salvezi acea latură necunoscută.
Ce nicăieri în lumea aceasta nu poate fi contrafăcută.