dacă eram țigancă ghiceam norocul în palmă
și rătăceam în șatră
la gât sunându-mi de aur, banii
m-ar fi iubit țiganii
așa... sunt apă și sunt piatră
fierbând în piept... la suprafață calmă

dacă eram călugăriță, strai monahal purtând
aș fi-mpărțit colaci de pomenire
și colivă de sufletul meu
pe care l-aș fi simțind cutreierând
singur și greu
în căutare de iubire

am haine multe, mai multe decât mama
ar fi avut cinci fete
de crescut
și nu le strâng pentru că sunt săracă
ci îmi induce teama
un daimon, umbră pe perete
cum că un înger dispărut
cu haina mea, ades, se-mbracă