Ne-am ascuns trupurile
cuminți prin așternuturi
ca două linguri de argint
așezate perpendicular într-un sertar de bucătărie
uitaserăm de mărunțișurile cotidiene
de restanțele la întreținere
de țipetele disperate ale șefului
uitaserăm
chiar să respirăm
ne rânduiam
expiram
din plămânul tău
inspirai din al meu
sângele devenise
o pastă vâscoasă
incandescentă
gata să ne erupă prin ventricule
stoluri de fluturi
inimi aliniate
pe o orbită imaginară
puls unitar
ca și cum
toți oamenii acestei lumi
și-ar fi potrivit ceasurile
la aceeași oră
în același minut și secundă
un ritm sacadat de tic-tac-uri
sfidând decadența
teoriei relativității
mâinile îmi căzuseră
într-o gravitație retrogradă
penetrându-ți
coloana vertebrală
până-n pântecul cocon
unde ghemotocul meu de viață
așteaptă
să se nască din tine.