Un bețiv nebun, gol pușcă.
Iese afară în stradă, să se mai trezească.
Mintea îmbibată să o aerisească.
Două babe când îl văd,
rămân instantaneu năuce.
Bolborosesc ceva,
scuipă în sân și își fac cruce.

O lume cu totul nebună și anormală.
Ce tinde în timp a deveni banală.
Iarna frigul, stăruie și ne intră adânc în oase.
Babele la piață sunt mai arțăgoase.

Doi bețivi pe stradă, stau și se înjură.
Profesorii de foame, ies în stradă
și îi auzi apoi cum urlă.
Supraponderalii sunt mereu pe cură.
Politicienii continuă și ne fură.
Și noi stomacul îl umplem doar cu ură.
Ne fură la vot, apoi la bani prin diverse taxe.
Printr-o semnătură, două vorbe și trei sintaxe.

Oamenii au ajuns să flămânzească.
Dar politicienilor nici că le mai pasă.
Cum se spune în popor, deja lor li se rupe.
Sunt deja prea mari, acest nimic să-i preocupe.
Dar tot timpul vor ca cineva în fund să îi mai pupe.

Toți pretind că muncesc cu drag și spor.
Parcă nu ar mai cânta, toți analfabeții în același cor.
Dar altfel sunt lucrurile văzute pe sticla de la televizor.
Suntem prostiți și mințiți pe față.
Dar continuăm să fim tratați cu aceeași aroganță.