Sfârșit de lume

Din cer curg petale de flori
bătrânul pământ surâde cu
ochi sticloși spre cerul nebun.

Se aud cântări dintre nori
prin valea de aburi răzbate un dor
ce-ngână pe buze somnul de veci.

Îngerii-mi șoptesc că pământul
E prea mic ca să-și măsoare
Păcatul de moarte și ura din suflet
Încet, încet lumi or să cadă din cer
Plângându-și cu lacrimi de foc sfârșitul.

Un curcubeu șters mai amintește lumii
Că Domnul e sus, mult prea sus
Culorile lui să le beau cu sete aș vrea
Poate așa as ajunge spre cer.

Dar focul s-aprinde în norii știnși de ploaie
Cărările-amorțite de iarbă fumegă
Cu voce pierdută
lumea bolborosește otrava
Pe buzele-i de șarpe..