Aduc in minte cuvinte pierdute...voci surde

In colturi unde nici eu nu mai pot patrunde

Cu ochii in lacrimi las vocea din mine sa ma inunde

Dau glas tipetelor odata surde

Simt fiori reci...pe lacrimi ude

Nici corpul nu imi mai asculta rugamintile mute

Plutesc pe izvoare si scrieri oculte...

In 4 pereti si o oglinda minte...

Cand ma privesc si-mi zambesc...uimit

Cel din-nauntru nu se simte...

Trantesc in graba usa de la casa...nu imi mai pasa

Uit repede peretii ce-si amintesc si varsa

Mii de povesti in milioane de imagini..ma apasa

M-ascund in linistea din suflet...

Si-n inima mea arsa

Alerg in gand...plangand...dar merg incet la pas

Zambind cu mii de tipete...

Ce-mi urla intr-un singur glas

Respir doar ura si mii de harti strabat...nu las

Resping valul de bunatate ce mi-l ofera-un suflet fals

Calc drept,stau drept, privesc in fata...

Educ mintea sa uite,strangand orice povata

Educ ochii sa vada ,insir anii pe ata

Si cand ma duc,clipesc putin...

Traind a doua viata