haai la oalee
oalee vindeem
se aude pe străzile
întortocheate
așezate ca o pânză
de păianjen
peste satul
cu nume sugestiv
demn de știrile de la ora cinci
câinii latră a pagubă
copiii aleargă bezmetici
prin praful ce sufocă
până și pământul

haai la oalee
oalee vindeem
sărăcia este vecină cu
delăsarea
sora de suflet a nepăsării
iar cârciuma tixită de șprițari
gâfâie ca o locomotivă
intoxicată de fumul de țigară

haai la muncă, muncă
treizeci lei
pe zi și două mesee

și dintr-o dată
satul a amuțit
nici cârciuma nu mai respiră

un aer de odihnă
prost hrănită
se așterne peste case
se trage clopotul
la biserică
Tatălui ceresc
spoit pe tavanul
ce stă să cadă
i-a mai crescut
din greșeala zugravului
înca o mână

dincolo de sat
câmpul geme
sub arșița soarelui
fără apă
fără sapă
fără viață