La toate florile din lume,
Le-as spune "tu" apoi pe nume.
Fără tine-s prea puține
Doar cu ele as fi un nimeni.

Îmi amintesc a seri cu întâlniri
Ce acum mai aburesc în amintiri.
Cu vocea ta ades adie vântul,
Asfinte soarele, apare gândul.

Amiaza torida leagănă-n valuri,
Corăbii, oglinzi și oameni pe maluri.
Lungit pe covorul versat de bordura
Cu gându-s la tine și iar e căldură.