Într-un decor de cerneală,ca o pată de sânge,
Înecând natura în tăcere,soarele se stinge.
Din nori siniștri,ca un ochi ce plânge
Cu sulițe de gheață-raze apocaliptice,
Apare luna tristă,palidă și rece.
Cântă vântul odă nopții-tristă simfonie,
Ascultând se clatină plopii cu melancolie,
Apare și dispare luna ca o cumplită stafie,
Sălciile se pleacă în rugăciune târzie...
Dispare culoarea într-un joc de umbre,
Natura se pierde în decoruri sumbre.