Chiar astăzi clownul moare. La căpătîiul lui
Se-adună cu-ntristare colegii săi de scenă
Circarii din Viena, dresorii din Vaslui
Femeia cu trei țîțe, și omul cu antenă

Văzînd atîți prieteni stînd roată lîngă el
Încet-încet se-aburcă și sprijinit de perne
Schițează o grimasă timidă sub rimel
Deschide moale ochii și cu privirea-i cerne

O ultimă dorință – șopti el – aș avea
Care din voi să-mi spună, vai, moartea cum arată
Cînd vine să mă ieie (de-acum, cu voia mea)
În jurul ei, prieteni, vă rog să faceți roată

Dar nimeni nu-i răspunse căci toți ascunși sub măști
imaginau cu coasa, în negru personajul
Se-nfiorau sub haine și transpirau sub băști
Sudoarea de pe fețe le risipea machiajul

Doar unul dintre dînșii, un clown mai mititel
Cu degetul la buze, zîmbi blajin spre el


http://www.youtube.com/watch?v=LtNFQ7RJbaQ