în fața cortului meu stă de veghe sufletul
În timpul acesta adorm în mine toate gutuile pe care Domnul le coboară pe rând din cer- văd stele
se aud greierii -cântecul lor a îmbătrânit prematur urcușul spre case- fiecare cântăreț are casa lui dar eu nu știu nimic despre asta în cortul meu intră luna caută nu știu ce mă întorc pe partea cealaltă luna iese strigând în cortul meu cuibărește o pasere
uneori adorm în târziul numelui Tău-iartă-mă! spre dimineață vin după mine alți drumeți alte corturi prin lume dar ce ne facem o singură pasere pe pământ
așa începe totul oamenii scot în fața caselor lucruri vechi iată un șal ceva mai încolo pălăria unui domn crucea și cheile sfinți și icoane bani vechi apoi pe o prispă ierburi din cele înalte uscate mir perne și pături lămpi ceasuri dar nicăieri nicăieri ceva rotitor
în fața cortului meu stă sufletul-e cel mai frumos steag pe care vântul îl strigă depărtării ce ești