Mi se umple gura cu nisip din lumea cealaltă.

Când beau din sânge, pântecele
Mâncând carnea Ta crește,
Devenind un imens lac
De acumulare.

Cad comete arzând cerul nopții
Și cuprind în cuvinte viața și moartea.
Numai distanța luminii dintre ele
Îmi este real genocid.

Port tichie de mărgăritar și coroană
De martir. Ca sfinții, caut ritmul vioarelor
Tale tremurând în cimitir.

Ritmul drăcesc încerc să-l surprind,
Să-l danțez până la ultima suflare.
Cu el nemurirea mea o ucid.
Cad peste iarbă o boare.

Mi se zbate pântecele ca tot Iadul.
Înghit lumeasca clipă a facerii.
Înalț, ca niciodată, în lume stindardul
Prin universuri port dogma prefacerii.

Cuvintele sunt clipe mari de nisip,
Ce rătăcesc într-o continuă pierdere.
Păsări cu ramuri verzi de finic,
Care plutesc în clepsidre…

Iole-n purcedere.