nu știu dacă mai sunt același
cu Omul de ieri
nici părinții mei nu mai
sunt aceiași alături de care
am locuit atâta vreme
împreună
ne-am certat și-am plâns
ne-am culcat și ne-am trezit
împreună
am realizat că unul fără altul
nici noaptea nu mai e aceeași

nimic

ieri am iubit mai mult decât azi
depărtarea îmi părea o imitație ieftină
a turnului Eiffel construit cu
sacrificiul unei singure vieți

și totuși

astăzi e ultima durere din pricina căreia
sufăr împăcat ca atunci când
mi-am închis ochii și
cineva a mușcat din mine
ca dintr-un măr copt
mi-a băut tot sângele apoi
m-a lăsat rănit și înfometat

în tot acest timp cineva
îmi seca respirația

și asta doar pentru ca tu să exiști

în rest aceleași lucruri mărunte
și un du-te - vino ca
o scară rulantă